...se numeste lucru manual... incerc sa evit in ultimele saptamani tot felul de discutii contradictorii legate de timp, spatiu, libertate, rutina si faptul ca ma scoate din sarite ignoranta omului, in special a mea ... ce merit eu si ce merita cei de langa mine? ce fac pentru a merita ceva? si iar o incerc de la capat si deocamdata sunt ca iepurasul duracell, dar pana cand? Tatal nostru, care ... si se intrerupe sirul de idei si aripile viselor mele ma poarta spre culmi inalte unde stiu ca nu voi ajunge daca nu schimb ceva...apoi parca il aud pe tatal meu care radea mereu de cei convinsi ca e mai bine cu un rau cunoscut decat un bine nestiut...si iar se intrerupe sirul de idei....oare ar fi mai bine? oare 'mai bine' nu e acum? si mintea mea colinda fiecare margine de prapastie fara a observa ce e la un pas de pamantul sigur...bla bla bla and here I go again on and on and on and on and....
...incep sa obosesc... si asa usor as putea scapa de povara si de constiinta... si asa frumos ar fi sa o si fac... dar mi-e frica si lasitatea mea se bazeaza pe faptul ca s-ar pierde si ceva din mine, ceva special si a ramas atat de putin... si astept sa treaca timpul si pe la mine sa-mi mai sopteasca vre-un sfat...si cred si acum ca va fi mai bine...curand
