A trecut si vara si e pe picior de plecare si toamna, iar eu parca abia acum ma pregatesc sa admir obisnuitul zbor al frunzelor galbui.
Ce facusi toata vara? Ei bine, nu am fost ca un greier imbatat de propriul sau talent care va muri de foamne la iarna. Mi-am umplut sufletul de caldura verii si mi-am aranjat in camara inimii amintiri ce ma vor incalzi in zilele cu vant si ger. Am adunat cateva experiente pe care le voi impartasi cu toti cei care vor sa le primeasca.
Coke Fest – un drum lung si fierbinte pentru a ajunge din adierea rece si placuta a zonei inconjurata de munti in toropeala capitalei, dupa asistarea la un accident urat cu un cadavru scos dintre fiarele masinii si asteptand trecerea, atat de fireasca in cursul unei vieti. Un spectacol reusit cu multe accente bucurestene si lacul acela luat parca dintr-o alta lume.
Frumos, frumos, poate chiar impresionant pana in momentul in care pe calea de intoarcere ajungi pe drum de munte si-ti dai seama ca nu iti lipseste nimic, ca ai tot necesarul in jurul tau.
Festivalul Peninsula – cunoscut si ca Felsziget- multa lume, multa mancare, tone de bere si tot felul de formatii. Desi anul trecut a avut un succes mult mai mare, cel putin pentru mine, a oferit si anul acesta cateva momente interesante. Incepand cu dansul focului, creat la concertul Kosheen de cativa inzestrati veniti din toate partile patriei, spectacol improvizat care nu avuse absolut nicio legatura cu programul oficial al festivalului, continuand cu imbratisarile gratuite si coafurile interesante oferite ambele de tineri ce se plimbau alene prin aburii de bere, apoi vocea Loredanei si terminand cu un show surprizator al cunoscutului, necunoscut de mine pana in seara respectiva, DJ Sterbinsky. Besides that, doar timpul petrecut cu prietenii la o bere, la un gulyas, la cortul artelor si la “masinute” mi-a redat senzatia de PARTYYYY!!!
Eh na, sa nu uit de evnimentul verii, cum statutul meu de domnisoara(inca) responsabila s-a transformat dupa un Da in ceva mai valoros, ceva ce ma face mandra sa fiu femeie.Oh da, imi place, gust fiecare moment al existentei mele efemere, deoarece ador sa fiu iubita si respectata, sa scot la suprafata emotiile mele indiferent de genul lor, sa rad, sa plang, sa strig si sa iubesc, sa fiu eu. Ador sa fiu surprinza cu gesturi romantice, sa fiu alintata din cand in cand, sa mi se deschida usa politicos, sa fiu ajutata la bagaj, sa fiu luata de mana si pe varf de munte si toate astea nu pentru ca as fi incapabila sa le fac singura si nu pentru ca mi-ar fi greu ci pur si simplu pentru a simti afectiunea si atentia unui om adevarat.
Vama Veche – aka, luna de miere, apa sarata, valuri reci si plaja ce inca arata ca o plaja asa cu tot cu mucurile de tigari intr-insa. Becul minune care avand muzica in fundal aduna lume si tantari pana la rasaritul soarelui. Simplitatea locului care inca nu a fost transformat in beton, manele si fitze, astfel permitand omului venit in concediu sa beneficieze de frumusetea naturii, putina liniste si de a-si incarca bateriile cu multa pofta de viata. E locul in care mai poti, seara, stand printre valurile marii ,sa vezi apusul fara a fi nevoit sa ocolesti cu privirea cladiri imense. Locul in care poti privi rasaritul stand cu fundul in nisipul rece si ascultand urletele de bucurie datorata intalnirii aproape miraculoase cu cei care au petrecut toata noaptea ca si tine asteptand momentul in care razele soarelui iti spun Buna Dimineata si Somn usor. Locul in care cu picioarele goale mangaiate de albastrul umed, poti porni in cautarea unor scoici, ce in asemenea clipe par a fi aduse de valuri din povesti ale copilariei tale. E locul inca aproape neschimbat si desi convinsa fiind ca nu va ramane la fel, sper sa imi mai poata oferi asemenea senzatii de neuitat inca macar pentru cativa ani.
Si iar m-am intins cu vorba, parca am vrut sa recuperez tot timpul lipsei cuvintelor de pe acest blog, poate am reusit, poate nu, dar amintirea clipelor din aceasta vara mi-a incalzit putin degetele ce acum parca mai usor danseaza pe tastatura.
O toamna frumoasa, galbuie si rodnica, o trecere mai usoara catre alb,zapada si sarbatorile iernii si o primavara cat mai timpurie.....
No comments:
Post a Comment